• Învățătoarea este ajutată de un asistent (sau mai mulți) care o sprijină în îndeplinirea responsabilităților
• Materialele sunt introduse și prezentate întotdeauna de către învățătoare, în timp ce asistenta se asigura de buna desfășurare a lucrurilor în clasă

În metoda Montessori, pedagogul este un ghid care însoțește copilul în așa fel încât acesta să își dezvolte adevăratul potențial, lăsându-i libertatea de a învăța singur. El nu va interveni în activitatea copilului decât atunci când acesta are nevoie de ajutor sau pentru a asigura respectarea regulilor convenite în clasa. Este un observator pregătit să recunoască perioadele senzitive și rolul său este de a îndruma plecând de la această observație atentă a nevoilor și abilităților copilului, prezentându-i materialele potrivite în funcție de evoluția acestuia. Ulterior, pedagogul monitorizează împreună cu copilul măsura în care obiectivele stabilite de comun acord au fost atinse.

• Clasa este amenajată îngrijit și ordonat, astfel încât copiii să poată absorbi aceste calități
• Mediul este pregătit în așa fel încât să vină în întâmpinarea dorinței elevului de a alege o activitate din cele prezentate
• Cromatica este neutră și calmă, camera atent amenajată și ordonată. Accentul cade pe materiale, acestea ieșind în evidență și atrăgând copiii să lucreze cu ele
• Elementele expuse sunt alese cu grijă, făcând legătură cu subiecte discutate în cadrul activităților. Ele sunt schimbate periodic pentru a atrage curiozitatea copiilor
• Cărțile alese intr-o clasă Montessori sunt de obicei bazate pe elemente reale. Poveștile despre natură, plante, animale, oameni și locuri din lume sunt fascinante pentru cei mici
• Mobila din clasa Montessori este proiectată pe măsura copiilor (mese, scaune etc)
• În același spirit, cuierul este și el amplasat astfel încât copiii să se descurce singuri cu hainele și încălțămintea, cu cât mai puțin ajutor posibil
• Clasa este dotată cu mătură și mop de dimensiuni potrivite copiilor și cârpe de șters praful, pe care aceștia le pot utiliza pentru a face curat la masa de lucru după terminarea activității sau în cazul unui accident. Acest lucru favorizează dezvoltarea independenței lor și îi responsabilizează

• Abordarea Montessori se bazează pe respect pentru sine, ceilalți și mediul înconjurător. Atmosfera este de armonie și calm. Pentru a o crea este nevoie de efortul susținut și preocuparea constantă a învățătoarei în cazul interacțiunilor la orice nivel, atât în relațiile cu copiii, cât și cu adulții
• Pedagogul Montessori este un model de comportament dezirabil pentru copil, astfel încât va avea, la rândul său, un comportament plin de grație și curtoazie (răbdare, vorbit în șoaptă, pe un ton calm etc.), fiind perfect capabil să intervină cu noi abordări pentru captarea atenției.
• În mediul Montessori nu există recompense exterioare (calificativele sunt însă utilizate de învățătoare nu pentru facilitarea comunicării cu elevii, ci pentru efectuarea evaluărilor conform normelor naționale în vigoare și pentru a obișnui copilul cu cuantificarea/valorizarea rezultatelor obținute – calificativele/notele sunt comunicate în mod individual copilului), pentru a nu interveni în libera alegere a copilului. Învățătoarea nu oferă laude în momentele de maximă concentrare, iar comentariile în sistemul Montessori sunt mai degrabă descrieri decât evaluări (În loc de ”Foarte bine! Ce grozav ești!”, ”Ai muncit cu adevărat la acest lucru, culorile sunt foarte bine alese”). în Școala Româno-Britanică exista un cod al “caselor” (similar celui existent în viața școlară a lui Harry Potter) acest joc având însă ca scop creșterea constantă a abilităților de lucru în echipa și leadership în rândul elevilor, nicidecum recompensarea acestora pentru îndeplinirea sarcinilor ce oricum le aparțin.

Scopul metodei Montessori este de a construi pe tendințele naturale ale copilului. Învață hrănindu-i-se pasiunile și dorința intrinsecă de a cunoaște. Din acest motiv, predarea este individuală, nu există teste, ci evaluări, competiție, recompense sau pedepse, considerându-se că singurul lucru de care are nevoie un copil este mulțumirea de sine la realizarea unui lucru prin propriile puteri, obținând astfel rezultate excelente în mediul exterior, inclusiv în examenul de finalizare a ciclului gimnazial. Comunicarea folosește principiile ESPERE și respectul este un element-cheie, fiind incorporat în fiecare aspect al mediului Montessori, de aici și lecțiile de comportament în societate.

• Învățătoarea prezintă prin demonstrații individuale cum se face o activitate, lăsând apoi copilul să încerce și el dacă dorește. La final îi va arăta copilului cum să strângă materialul, punându-l la loc pe raft;
• Clasele Montessori nu au jucării, cu excepția materialelor specifice. Există situații în care acestea pot fi introduse la sfârșitul orelor de program, până la sosirea părinților.
  În mediul Montessori, copiii au anumite libertăți, în scopul dezvoltării personalității. Metoda urmează copilul, permițându-i să se concentreze pe o activitate individuală care îi stârnește interesul, urmărind atingerea acelui moment de maximă concentrare care îi permite să evolueze. Copiii sunt foarte interesați de lucrurile reale, astfel încât, deși inițial clasele au fost dotate și cu jucării, observându-se că erau preferate materialele de lucru, ele au fost retrase în cele din urmă. De altfel, materialele specifice Montessori sunt senzoriale, Maria Montessori considerând că percepția senzorială reprezintă una dintre bazele construirii realității.

Elementele din sistemul Waldorf sunt utilizate pentru materiile Muzică și Artă, unde studiul euritmiei este o artă a mișcării, o îmbinare între dans, gestică ce exprimă într-un alt fel vorbirea și muzica. Euritmia duce în timp la o dezvoltare armonioasă, copilul devine sensibil la calitatea gesturilor și capătă o anumită grație a mișcărilor. Un alt exemplu este dat de desenul formelor, care reprezintă un precursor și un element ajutător al multor materii, ușurând copiilor trecerea spre litere, spre forme geometrice și spre abstractizare.